În urma unei întrevederi avute cu un grup de inițiativă a persoanelor cu dizabilități, format din Andrei Matiș, Ilinca Rotariu și Csaba Szollosi, Filiala PSRO Cluj a remarcat cu stupoare problemele grave pe care autoritățile, societatea pare că refuză să le gestioneze, să le rezolve. Sunt probleme începând de la accesibilitate și terminând cu cerințele fiziologice. Există probleme atât pe orizontală, cât și pe verticală.
Dar de ce nu se face același lucru și aceleași eforturi pentru cauze filantropice, pentru spitale, pentru educație și pentru o zonă socială care are mare nevoie de atenție, de incluziune și de asistență uneori pe întregul parcurs al vieții?
Este vorba despre persoanele cu dizabilități, persoane care de altfel sunt capabile să se integreze într-o societate, să muncească, să își facă prieteni fără să fie nevoiți să victimizeze. Persoanele cu dizabilități doresc acest lucru. Doresc să muncească. Doresc să aibă prieteni și să ducă o viață normală. Vor să aibă parte de educație, lucru garantat de Constituția României. Persoanele cu dizabilități vor să participe la viața culturală a țării, a orașului în care fac parte. Cine ne dă dreptul să privăm persoanele cu dizabilități de aceste aspecte atât de importante vieții? Cine ne dă dreptul să îi abandonăm pe cei care au ajuns la o anumită vârstă și să nu le asigurăm o viață?
În urma unei întrevederi avute cu un grup de inițiativă a persoanelor cu dizabilități, format din Andrei Matiș, Ilinca Rotariu și Csaba Szollosi, Filiala PSRO Cluj a remarcat cu stupoare problemele grave pe care autoritățile, societatea pare că refuză să le gestioneze, să le rezolve. Sunt probleme începând de la accesibilitate și terminând cu cerințele fiziologice. Există probleme atât pe orizontală, cât și pe verticală.
Reprezentanții persoanelor cu dizabilități din Cluj-Napoca au expus trei probleme esențiale, dar sub nicio formă limitative. Este necesar să se repete faptul că problemele cu care se confruntă acești oameni sunt mult prea multe pentru a putea fi discutate și aduse în vedere în cadrul unei singure întrevederi. Din acest motiv, s-a considerat oportună o continuitate a întâlnirilor și a discuțiilor, indiferent de cadru și formă, cu scopul precis de a identifica toate problemele de ordin social, sanitar, juridic, pe care persoanele cu dizabilități le întâmpină.
Accesibilitatea urbană
”Tema accesibilității este o temă mare, începând de la accesul fizic, rampe de acces, elevatoare, platforme pentru utilizatorii de fotolii rulante sau pentru persoanele nevăzătoare, la accesul și adaptarea instituțiilor la un nivel de limbaj Braille, sau pentru persoanele hipo-acustice, asigurarea de interpreți de limbaj mimico-gestual.” spune Andrei Matiș.
Aceste lucruri au rădăcini adânci înfipte în legislația deficitară și lacunară, nepregătită și neadaptată în mod real persoanelor cu dizabilități. Este nevoie urgentă de o analiză atentă a Legii 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cea care stă la baza multora dintre problemele care au fost expuse în cadrul acestei întrevederi.
Csaba Szollosi a prezentat câteva poze făcute la zonele de acces ale unor instuții publice, pentru a arăta deficiențele cu privire la accesibilitatea persoanelor cu dizabilități. ”Aceasta este intrarea de la Tribunalul Cluj… fără clanță. Aceasta este rampa de la Tribunalul Cluj, care dă într-o treaptă. Iar aceasta, este insulta insultelor, o rampă cu o înclinație de 45 grade. (…) Doi Jandarmi s-au chinuit să mă urce pe rampă în sus… Aceasta este o problemă!” spune Csaba Szollosi.
Cu privire la accesibilitate, s-au discutat diferențele față de țările dezvoltate, cum sunt Franța sau Germania, unde ”după câteva zile, am uitat de scaunul rulant, nu mai aveam nicio grijă dacă să îmi aleg obiectivele după accesibilitate pentru că mă obișnuisem cu ideea că orice aș fi vrut să vizitez, cu siguranță exista o soluție pentru a ajunge acolo.” spune Ilinca, o persoană cu dizabilități care a constituit Asociația Raluca-Ilinca. Această asociație avea rolul de a ajuta persoanele cu dizabilități, reușind să deschidă și o clinică de recuperare medicală. Momentan, Asociația Raluca-Ilinca a fost nevoită să își închidă porțile, dar Ilinca merge mai departe și dezvoltă proiecte de terapie prin teatru alături de Asociația Personart.
Dreptul la sănătate și recuperare medicală
Conform Legii 448/2006, persoanele cu dizabilități au dreptul la recuperare medicală și la asistență. ”Din punct de vedere legal, aceasta se poate realiza o dată la șase luni, într-o instituție medicală de profil, dar din păcate, nu există instituții medicale cu profil specializat” susține Andrei Matiș.
Trebuie să se facă o paranteză aici pentru a se scoate în evidență carențele generale ale sistemului de sănătate public, începând de la medici și până la spitalele aflate într-o stare deplorabilă, în general cauzată de sub-finanțate. Piramida lui Maslow este cea care pune sănătatea pe primul loc, la bază. Avem nevoie de sănătate și de un sistem aerisit, curat și integrat care să ne permită să accesăm următoarele nivele din cadrul piramidei.
Dreptul la mobilitate, transport și incluziune socială
Din anul 2006, firmele de Taxi sunt obligate să aibă o mașină pregătită și adaptată pentru transportul persoanelor cu dizabilități. În termen de șase luni de la data primirii autorizației de funcționare au această obligație. ”O să fie un concert în seara aceasta și o să fim foarte curioși câte taxiuri vor fi disponibile, sau cât de dispuși vor fi taximetriștii să ne transporte spre domiciliu?” se întreabă Csaba Szollosi.
De asemenea, sunt prevăzute și amenzi pentru companiile de taxi care nu respectă această prevedere, respectiv care nu își adaptează o mașină pentru transportul persoanelor cu dizabilități. Cuantumul amenzii este de 3.000 lei. Autoritățile publice au obligația conform acestei legi de a se asigura de buna îndeplinire a legii.
”Trăim într-un oraș de 5 stele și nu avem nicio mașină de taxi adaptată pentru persoanele cu dizabilități.” spune Csaba Szollosi. ”Sunt convins că dacă s-ar face cum se procedează în Austria, unde sunt fundații și organizații care scot persoanele cu dizabilități în oraș, la o prăjitură sau la un suc, societatea ne va percepe. Și astfel, socializând, rezolvăm și diferitele probleme pe care le întâmpinăm.” continuă el.
